“Aș vrea să pot să iau câteva cuvinte de la fiecare participant despre ce a însemnat toată această experiență, să înțelegeți și voi, cei ce n-ați trăit acele zile, cam cât sentiment a putut sădi în noi această tabără. Aș vrea să vă teleportez în fiecare loc și în fiecare moment, ca să nu fie nevoie să vă descriu eu fiecare sentiment. Am ajuns la concluzia că UBSU nu a fost doar o tabără de vară, doar distracție, doar cursuri… UBSU este un sentiment, un stil de a trăi, de a gândi și de a te înconjura de oameni frumoși.”

“UBSU: Patru litere și milioane, miliarde și poate și mai multe cuvinte de înșirat despre ceea ce înseamnă, ce implică și ce oferă acest fenomen. Eram ultima zi a „anului” meu de studenție, înghițindu-mi câteva lacrimi și savurând fiecare clipă. Cum să vă descriu eu acești voluntari? Titirez ar fi prea puțin spus. Ghemotoace de energie inepuizabilă, zâmbete umblătoare, fericire în carne și oase și m-aș mai putea gândi la câteva apelative, dar mai las și generațiile următoare de UBSUleți să îi descopere.”

”Grozăvești e o afirmație, nu un nume. Nu știu cum a fost aleasă denumirea, dar îi descrie perfect pe cei care au ajuns acolo. Am văzut fața mai puțin vizibilă a voluntariatului, o valență ce ne-ndeamnă să fim ca ei. Voluntarii de aici nu sunt super, sunt molipsitori. O doză șoc de bună dispoziție, dar, spre deosebire de prospectul studentului cu acte-n regule, doza șoc era perpetuă.”